Există mai multe tipologii de oameni care susțin că sportul românesc se desființează fără investițiile statului.
Unii ar fi cei care nu au produs în viața lor un euro în plus față de cât au consumat. Care nu au trăit niciodată cu presiunea că trebuie să iasă pe profit organizația la care lucrează pentru că, altfel, riscă să-și piardă jobul. Niște ”zeni” care bifează statul la stat de la 8 la 16 pe banii altora și care pleacă acasă liniștiți că a mai trecut o zi în care mărețul stat îi plătește iar ei se fac că lucrează. Cine îi plătește? Fix cei care muncesc cu presiunea că trebuie să producă măcar un euro mai mult decât consumă. De acolo se adună banii.
Ar mai fi cei care poate că au produs la un moment dat un euro mai mult decât consumă, dar, tot ca urmare a acțiunilor frumosului nostru stat, n-au mai avut cum să dea înainte și și-au găsit un locșor călduț. Unde? Tot la stat. Că, deh, nu poți să te pui cu sistemul, ce naiba!
Ar mai fi cei care chiar pun osul, își fac treaba onest, produc mai mult decât consumă, dar care nici măcar nu realizează ce drepturi au într-un stat care-și bate joc de ei zilnic.
Și, în fine, cei care au un interes mai mult sau mai puțin direct din implicarea statului în orice și oriunde. Interes, vezi bine, foarte personal.
Băieții ăștia plini de certitudini vin cu teoriile de genul ”uitați-vă la Ungaria cât investește în sport”, ”jos pălăria în fața lui Erdogan, vin banii la echipă imediat după fiecare meci în Turcia” (apropo, parcă nu prea mai vin în ultima vreme, nu?). Niște false piste, bineînțeles. Nu-i văd să vină să ne spună ce echipă din Ligue 1 e echipa armatei franceze sau ce primar din Madrid schimbă antrenorul de la Real sau Atletico.
Când e vorba de propriul portofel, românu-i foarte nemulțumit și înjură politicienii. După care, la alegeri, îl alege tot pe cel care l-a furat sistematic. Că n-ai pe cine, bre, măcar ăsta ne-a mai dat câte ceva, a furat, dar a și făcut.
Pe locul 1 la sponsorizări în Liga 1 e Sepsi. Oare de ce? Pentru că nenea Orban de la Budapesta sponsorizează? A, nu, nici vorbă! Statul maghiar investește doar conform legii, adică pentru infrastructură și pentru centre de copii și juniori. Și cum facem cu cheltuielile de la echipa profesionistă? Simplu, o sponsorizăm. În același mediu de afaceri cu al celorlalte competitoare din Liga 1, Sepsi atrage cea mai mare sumă de sponsorizare. O nimereală? Dacă ar fi așa, de ce se rugau toți să câștige Orban Viktor alegerile? Că doar Mol și OTP sponsorizează că așa vor, așa e bine pentru business-ul lor, nu? Doar nu pentru că o anume persoană e în funcția de prim-ministru și le ordonă firmelor private să aloce sume importante pentru Sepsi. Și pentru echipa din satul natal al lui Orban, ca pe vremuri la Scornicești. Mai rămâne în picioare modelul maghiar?
După ce pune bocancul pe grumazul oricărei încercări de investiție privată (nu numai în sport, e valabil peste tot) mult prea drăguțul nostru stat are tupeul să ne spună că fără el am dispărea, că fără el am cădea într-un hău înspăimântător. Pericolul n-ar mai fi așa de mare dacă sportul (și toate celelalte) nu ar mai depinde atât de mult de stat. Dacă statul s-ar mulțumi cu rolul lui de supervizor, normator, controlor și investitor în sectoare strategice.
Ce oprește statul român să creeze un mediu în care sportul să se dezvolte firesc, fără accente electorale?
Ce oprește statul român să investească în stadioane și săli de sport pe care apoi să le concesioneze privatului pentru un management eficient? Ce oprește statul român să se limiteze doar la rolul pentru care ar trebui să existe: acela de a veghea la buna desfășurare a lucrurilor? Prin legi, prin pârghii sociale, prin norme și proceduri. Pe care în primul rând el să le respecte.
Ce altceva decât dorința și putința nimicilor din funcții publice de a controla totul? De la șmecherașul din servicii până la funcționărașul de primărie. Ce altceva decât absența cronică a unui minim bun-simț, a unei educații de bază, a unei decențe obligatorii?
În loc să creeze echipe de fotbal, statul ar trebui să facă stadioane și terenuri de antrenament. De pe urma cărora să scoată bani, să amortizeze investiția. Și același stat ar trebui să stimuleze privatul să investească în domeniile strategice. Cultura, sănătatea, sportul. Dar ar dispărea ”butoanele” de la care s-ar conduce totul, s-ar descentraliza decizia, s-ar disipa influențele și ar muri binefacerile personale ale ”puterii de vătaf”.
Vorbim despre toate astea într-o perioadă de așa-zise alegeri. Pus și ales de stat, în spatele unor uși, Răzvan Burleanu și-a început al treilea mandat. Pus și ales de stat, în separeuri de restaurante, Gino Iorgulescu se pregătește pentru marea încercare a unor noi alegeri. Și a unui nou mandat. Când cei mai importanți doi oameni din fotbal sunt puși de stat, ne mai miră că un antrenor pe pus de primar?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER